Fătarea la bovine: ghid complet, pas cu pas

Fătarea reprezintă un moment critic în ciclul de viață al vacilor de lapte și al vițeilor. Pentru a începe o nouă lactație, vaca trebuie să treacă prin procesul de parturiție – o etapă care implică riscuri atât pentru mamă, cât și pentru nou-născut. O gestionare atentă în ultimele săptămâni de gestație este esențială pentru sănătatea, supraviețuirea și bunăstarea celor două animale.

Cunoașterea etapelor fătării și a semnelor comportamentale este esențială pentru intervenții corecte și la timp.

---

Schimbări comportamentale înainte de fătare

În ziua fătării, vacile prezintă modificări evidente față de comportamentul normal din perioada premergătoare:

• Scade timpul total de odihnă, în special în ultimele 4 zile înainte de fătare.

• Crește nivelul de activitate din cauza durerilor asociate cu travaliul.

• Numărul schimbărilor de poziție (ridicat/culcat) poate crește cu până la 80%.

• Coada ridicată este un semn frecvent cu 2–6 ore înainte de fătare.

• Rumegarea și consumul de hrană scad semnificativ, iar apetitul este redus.

Există diferențe între vacile la prima fătare și cele multipare. Junincile manifestă mai puțină calmitate și au mai multe tranziții posturale la începutul travaliului.

---

Etapele fătării la vacile de lapte

Etapa 1: pregătirea

Durată: 2–6 ore

Această etapă începe odată cu activarea reflexului Ferguson – distensia vaginului și stimularea tactilă provocate de membrele fătului declanșează eliberarea de oxitocină, accentuând contracțiile uterine.

Semne specifice:

• vulvă umflată, umedă și roșie;

• ligamente pelvine relaxate;

• uger mărit;

• fătul este împins progresiv către canalul de naștere.

10–20% dintre juninci pot să nu prezinte semne evidente.

Etapa se încheie cu ruperea membranelor fetale (Chorion-Allantoida).

Important:
În acest moment, vaca trebuie mutată în boxa de fătare. Dacă în decurs de 1 oră de la debutul etapei nu apare „punga cu apă”, este necesară verificarea vacii.

---

Etapa 2: expulzia fătului

Durată: 30–90 minute

Debutează cu ruperea pungii cu apă. Contracțiile abdominale ritmice continuă până la nașterea vițelului.

După ruperea apei, vaca trebuie monitorizată la fiecare 15–30 de minute.

---

Etapa 3: eliminarea placentei

Durată: 6–12 ore

Această etapă începe imediat după nașterea vițelului și se încheie odată cu expulzarea placentei.

Dacă placenta nu este eliminată după 24 de ore, se consideră retenție placentară, iar vaca trebuie monitorizată la fiecare 12 ore.

---

Dificultățile la fătare: distocia și mortalitatea perinatală

Distocia și vițeii născuți morți sunt două probleme frecvente care afectează producția de lapte, sănătatea reproductivă și profitabilitatea fermei.

Distocia

Distocia reprezintă fătarea dificilă, caracterizată prin travaliu prelungit sau necesitatea unei intervenții intense. Este considerată una dintre cele mai dureroase stări pentru o vacă.

Distocia crește riscul de metrite, endometrite și prelungește intervalul între fătări.

Sistemul de scor 1–5 pentru distocie

1. Fără asistență

2. Asistență minimă (tracțiune ușoară manuală)

3. Fătare dificilă (două persoane, eventual dispozitive)

4. Asistență veterinară

5. Operație cezariană

---

Mortalitatea perinatală (viței născuți morți)

Este definită ca moartea unui vițel după 260 de zile de gestație, până la 48 de ore după naștere. Pierderile economice includ valoarea vițelului, potențialele complicații ale vacii și efectele asupra producției.

---

Factori care cresc riscul de distocie și mortalitate

1. Factori fetali și materni

• incompatibilitate între mărimea fătului și bazinul vacii;

• prezentări anormale (breech, cap întors, picioare îndoite);

• slăbiciune, stres sau probleme hormonale ale mamei;

• viței prea mari sau cu poziție greșită.

2. Gemelaritatea

Vacile cu fătări gemelare au risc mai mare de:

• distocie;

• mortalitate perinatală;

• freemartinism;

• reducerea producției de lapte;

• scăderea fertilității.

În rasele Holstein, mortalitatea la fătările gemelare poate ajunge la 12,9–15,7%.

3. Junincile (primiparele)

Distocia este mai frecventă la fătările timpurii din cauza disproporției feto-pelvine. Vițeii masculi, mai ales cei peste 43,7 kg, au risc dublu de mortalitate.

4. Sezonul fătării

Cele mai multe distocii apar iarna — vițeii născuți în sezon rece sunt cu 15% mai predispuși să necesite asistență.
Un perioadă de gestație uscată prea lungă (peste 100 zile) crește riscul de distocie prin supraîngrășare și dezechilibre minerale.

5. Probleme de sănătate

Distrociile se asociază cu:

• nivel crescut de cortizol;

• glucoză ridicată;

• hipocalcemie subclinică;

• reducerea contracțiilor uterine.

Vițeii născuți cu ajutor au risc ridicat de:

• hipotermie;

• hipoxie;

• acidoză;

• absorbție redusă a colostrului;

• imunitate scăzută.

Intervenții recomandate imediat după naștere:

• curățarea căilor respiratorii;

• poziționarea vițelului în stern (pe piept);

• uscarea și încălzirea lui;

• administrarea de colostru de calitate cât mai rapid.

---

Prevenirea distociei și a mortalității

Măsuri recomandate:

• selecția taurilor cu greutate mică la fătare (mai ales pentru juninci);

• selecția heiferelor cu bazin larg și corect;

• evitarea montelor la juninci cu bazin mic;

• reducerea numărului de gestații gemelare prin control hormonal;

• monitorizare intensivă înainte și în timpul fătării (verificări la 1–6 ore);

• utilizarea sistemelor automate de monitorizare comportamentală;

• înregistrarea fiecărei fătări cu scorul de distocie pentru evaluarea managementului.

Rolul medicului veterinar este esențial în cazurile complicate, dar multe situații pot fi gestionate eficient de personal instruit. Formarea angajaților în obstetrică și recunoașterea semnelor critice contribuie semnificativ la reducerea distociei și la îmbunătățirea sănătății vițeilor.